De ce contează poveștile și cum le spunem responsabil
Într-un context social în care vocile marginalizate sunt adesea ignorate, comunicarea publică și scrierea despre drepturile omului devin instrumente prin care oferim vizibilitate istoriilor care altfel rămân nespuse. Când scriem despre drepturile omului, miza nu e doar să informăm, ci să cultivăm înțelegere, empatie și, uneori, să contribuim la schimbare.
Mai jos, vrem să vă oferim câteva tips & tricks (pași simpli și practici) despre cum putem scrie articole pe teme de drepturile omului — de la idee și documentare, până la structură și rescriere.
1) Începe cu scopul: unde vrei să ajungă povestea?
Înainte de orice draft, clarifică intenția textului:
- De ce scriu? (să informez / să produc o schimbare / să deschid o conversație etc.)
- Pentru cine scriu? (comunitate, oameni care nu cunosc subiectul, decidenți etc.)
- Ce vreau să arăt cititorului? („Eu vreau să spun/arăt cititorului că…”)
💡 Tip practic: scrie o propoziție-scop pe care o lipești deasupra documentului. Dacă textul „o ia razna”, revii la ea.
2) Cum găsești subiecte concrete (nu doar teme mari)
Prezentarea dă o listă foarte aplicată de surse de subiecte. Poți porni de la:
- Problemă (ex. discriminare, acces la servicii, violență)
- Inedit / incredibil (ceva rar, surprinzător, „nu o să creadă lumea”)
- Știri, evenimente naționale/internaționale, statistică (pe care o transformi în poveste)
- locații neobișnuite, rapoarte/studii/analize, observații personale
Exercițiul-cheie: din „problemele voastre” (ale comunității / ale tinerilor / ale oamenilor apropiați) extragi o întâmplare reală care „merită auzită”.
3) „Casting” pentru erou: alege protagonistul corect
Un subiect bun devine puternic abia când alegi eroul potrivit (1–2 personaje principale). În prezentare apare explicit ideea de „casting” (pe cine alegi dintr-un loc/temă).
Checklist rapid pentru casting:
- Cine poate purta povestea „pe umeri” (are miză, decizii, conflict, drum)?
- Cine e dispus(ă) să vorbească (și în ce condiții de siguranță)?
Cine aduce complexitate (nu doar „victimă”, ci persoană întreagă)?
4) Documentarea: cum strângi material pentru o poveste (nu pentru un comunicat)
Prezentarea insistă pe două etape:
- Pre-documentare cauți ce s-a mai scris (Google), aduni statistici, studii, rapoarte, legi, trimiți cereri de acces la informație (dacă e cazul).
- Lucru în teren (documentare „cu toate simțurile”)
Câteva reguli super practice din prezentare: apropie-te de personaje și de lumea lor, documentează cu toate simțurile, ia detalii concrete („numele câinelui și marca berii”), colectează dialog, nu citate; strânge scene, nu imagini, intervievează „pentru poveste”.
Ce informații strângi (minim recomandat): minimum 10 persoane, 1–2 eroi principali, 2–3 date statistice, trimitere la o lege, o strategie, un studiu ONG, (după caz) convenții/tratate, jurisprudență CtEDO, experți (avocat, psiholog etc.).
5) Elemente de storytelling care fac textul „viu”
- În prezentare, criteriile pentru o poveste bună sunt foarte clare:
- să vedem și să auzim personajele,
- să „simțim” locul, dialog, acțiune / fir narativ, idee + semnificație (context),
- experiență, detalii concrete + descriere.
Mini-exercițiu util : descrie o scenă reală (o încăpere / un drum / o întâlnire), literar dar fără să distorsionezi mesajul.